Evolutia dansului


 

 

   De la inceputuri muzica si povestile au adus oamenii impreuna. Dansul si-a propus acelasi lucru. Este un mod de exprimare , o amprenta a sentimentelor.

Dansul este mama tuturor artelor. 

 

       Evolutia dansului a inceput inca de cand Aristotel cataloga dansul drept o necesitate a omului .

Miscarile de dans isi au originile inca de la inceputurile omenirii. Dansul nu reprezenta doar o forma de disctractie. Avea un intreg ritual, cu multe semnificatii. Se foloseau miscari de dans pentru aducerea ploii sau chiar la culegerea roadelor agriculturii.

 

        Dansurile tribale, erau pline de incarcatura pozitiva si de devotament. Gesturile oamenilor , de la miscarea bratelor la mimica, au format miscarile de dans.

De a lungul timpului s-au format mai multe tipuri de dansuri, fiecare avand o istorie diferita.

 

        Valsul a fost dintotdeauna unul dintre cele mai populare dansuri. Catalogat un dans frumos, cu o tinuta aparte si mult stil. Dansurile folclorice nu se deosebeau foarte tare de cele de societate. Azi, dansul folcloric exprima o traditie diferita pentru diferite tari.


       Cum a aparut dansul de societate?
 Dansurile de societate s-au consacrat cu multe secole in urma si erau populare la curtile regale. Existau reguli stricte in privinta pasilor , oar tinerele domnisoare nu puteau sa participe la evenimente pana nu erau initiate in arta dansului.

 

        Ritmurile latino-americane au devenit cunoscute la inceputul secolului XX-lea. Tango ul , cha-cha-cha , rumba sunt doar cateva din stilurile de dans , cunoscute si astazi. Rock and roll-ul si twistul a fost perioada specifica aniilor 50.

Odata cu trecerea timpului, gusturile si cultura au suferit o schimbate radicala. Muzica a evoluat, la fel si miscarile de dans.

 

       Break-dance-ul a fost o evolutie a muzicii si a dansului. in 1980 s-a facut cunoscut acest tip de dans, preferat in special de tineri.

Indiferent de tipul de dans, miscarile lasa libera exprimare a oamenilor, intr-un mod inedit.

 

 

Articol scris de Diana Tocila